PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. (Livr.) Avariție, zgârcenie, calicie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
PARCIMONÍE s.f. (Rar ) Economie dusă la extrem; zgârcenie. ♦ (Fig. ) Măsură, reținere. [Gen. -iei . / < fr. parcimonie , cf. lat. parcimonia ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
PARCIMONÍE s. f. economie dusă la extrem; zgârcenie. ◊ (fig.) măsură, reținere. (< fr. parcimonie , lat. parcimonia ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
PARCIMONÍE s. v. avariție, calicenie, calicie, reticență, reținere, rezervă, zgârcenie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
parcimoníe s. f., art. parcimonía , g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi , art. parcimoníile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
PARCIMONÍE ~i f. livr. Caracter zgârcit; zgârcenie; avariție. ◊ Cu ~ în cantități mici; cu economie. /<lat. parcimonia, fr. parcimonie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
parcimonie substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular parcimoni e parcimoni a plural parcimoni i parcimoni ile genitiv-dativ singular parcimoni i parcimoni ei plural parcimoni i parcimoni ilor vocativ singular parcimoni e, parcimoni o plural parcimoni ilor
