PÁRCĂ1 adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea. Parcă îl cunosc. ♦ Este posibil, se pare că da. Mă cunoști? – Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncție) Ca și cum, ca și când. Îmi răspunde parcă n-ar avea gură. ♦ Ca și cum ar fi, ca și când ar fi. Venea parcă o adiere. – Părea + că. (Sursa: DEX '98 )
PÁRCĂ2,parce, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque. (Sursa: DEX '98 )
PÁRCĂ1adv. 1) (atribuie celor spuse valoare de nesiguranță, dubiu, probabilitate etc.) Face impresia că; (se) pare că. ~ l-am văzut ieri. 2) (atribuie unei propoziții valoare interogativă afirmativă) Oare. ~ nu ți-am spus despre aceasta? /a părea + că (Sursa: NODEX )
PÁRCĂ2conj. (exprimă un raport modal) Ca și cum; ca și când. Strigă parcă era în foc. /a părea + că (Sursa: NODEX )
PÁRCĂ3 ~cef. (în mitologia romană) Fiecare dintre cele trei divinități, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne despre care se credea că stăpânesc viața omului. /<lat. parca, fr. parque (Sursa: NODEX )
PÁRCEs.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinități din infern (Clotho, Lachesis și Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. [< lat. parcae]. (Sursa: DN )
Párces. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinități ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. (< lat. Parcae) (Sursa: MDN )
párcă adv. (Sursa: Ortografic )
párcă s. f., g.-d. art. párcei; pl. párce (Sursa: Ortografic )
