Dex.Ro Mobile
PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute. (Sursa: DEX '98 )

PARAȘÚTĂ s.f. 1. Aparat construit în forma unei umbrele, care încetinește căderea unui corp și este folosit pentru lansarea din avion a oamenilor sau a materialelor în timpul zborului. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic. 2. Dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. [< fr. parachute < parer – a evita, chute – cădere]. (Sursa: DN )

PARAȘÚTĂ s. f. 1. dispozitiv în formă de umbrelă, pentru lansarea din avion în timpul zborului. 2. dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. (< fr. parachute) (Sursa: MDN )

parașútă s. f., pl. parașúte (Sursa: Ortografic )

PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. (Sursa: DEX '98 )

A PARAȘUTÁ ~éz tranz. (persoane sau obiecte) A lansa cu parașuta dintr-un aparat de zbor. /<fr. parachuter (Sursa: NODEX )

PARAȘÚTĂ ~e f. Dispozitiv (de forma unei umbrele) pentru coborârea lentă a oamenilor (sau a unor obiecte) lansați dintr-un aparat de zbor. /<fr., engl. parachute (Sursa: NODEX )

PARAȘUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) lansa cu parașuta. [< fr. parachuter]. (Sursa: DN )

PARAȘUTÁ vb. tr., refl. a (se) lansa din avion cu parașuta. (< fr. parachuter) (Sursa: MDN )

parașutá vb., ind. prez. 1 sg. parașutéz, 3 sg. și pl. parașuteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
parașuta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) parașuta parașutare parașutat parașutând singular plural
parașutea parașutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) parașutez (să) parașutez parașutam parașutai parașutasem
a II-a (tu) parașutezi (să) parașutezi parașutai parașutași parașutaseși
a III-a (el, ea) parașutea (să) parașuteze parașuta parașută parașutase
plural I (noi) parașutăm (să) parașutăm parașutam parașutarăm parașutaserăm, parașutasem*
a II-a (voi) parașutați (să) parașutați parașutați parașutarăți parașutaserăți, parașutaseți*
a III-a (ei, ele) parașutea (să) parașuteze parașutau parașuta parașutaseră
* Formă nerecomandată

parașută   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular parașu parașuta
plural parașute parașutele
genitiv-dativ singular parașute parașutei
plural parașute parașutelor
vocativ singular parașută, parașuto
plural parașutelor