Dex parasi, parasi, definiţie parasi, dex.ro Mobile

A da (sau a lăsa) dracului (pe cineva sau ceva) = a abandona, a părăsi (pe cineva sau ceva), a renunța definitiv (la cineva sau la ceva)
A face literatură = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări, la înflorituri
A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când e la mare nevoie
A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva)
A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul
A părăsi patul = a se face sănătos după o boală grea; a se restabili
A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate
A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare
A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna
A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) = a sta singur, părăsit
A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva
A(-și) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.)
A-și lua zborul = a porni în zbor; a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte
Dat uitării = uitat, părăsit
În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit

PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. (Sursa: DEX '98 )

PĂRÁȘ, părași, s. m. (Reg.) Pescar care înfige parul1 pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul. – Par1 + suf. -aș. (Sursa: DEX '98 )

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti. (Sursa: DEX '98 )

PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Cel care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș. (Sursa: DEX '98 )

PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĩ)rĕti. (Sursa: DEX '98 )

A PARÁ ~éz tranz. (lovituri ale adversarului la duel, la scrimă etc.) A evita printr-o contralovitură. /<fr. parer (Sursa: NODEX )

A PĂRĂSÍ ~ésc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-și ~ soția. ◊ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simți slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti (Sursa: NODEX )

A PÂRÎ ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti (Sursa: NODEX )

PARÁ vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer]. (Sursa: DN )

PARÁ2 vb. tr. a evita o lovitură a adversarului; ◊ (p.ext.) a face față, a evita. (< fr. parer) (Sursa: MDN )

PARÁ vb. v. eschiva. (Sursa: Sinonime )

PĂRĂSÍ vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta. (Sursa: Sinonime )

PÂRÂȘ s. v. reclamant. (Sursa: Sinonime )

PÂRÂȘ s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș. (Sursa: Sinonime )

PÂRÎ vb. v. denunța. (Sursa: Sinonime )

PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra. (Sursa: Sinonime )

păráș2 s.n. (reg.) curătură (în pădure); loc curățat de arbori; runc. (Sursa: DAR )

părăsí (părăsésc, părăsít), vb. – A abandona, a lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Pușcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lăsa” (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde și mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s. f. (ou a*****t); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv. (Sursa: DER )

pará vb., ind. prez. 1 sg. paréz, 3 sg. și pl. pareáză (Sursa: Ortografic )

păráș s. m., pl. păráși (Sursa: Ortografic )

părăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăseáscă (Sursa: Ortografic )

pârâș s. m., pl. pârâși (Sursa: Ortografic )

pârî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pârá; conj. prez. 3 sg. și pl. pâráscă (Sursa: Ortografic )