PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis – dicțiune]. (Sursa: DN )
PARALEXÍE s. f. tulburare a vorbirii în citirea deformată a cuvintelor. (< fr. paralexie) (Sursa: MDN )
paralexíe s. f., g.-d. art. paralexíei (Sursa: Ortografic )
| paralexie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | paralexie | paralexia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | paralexii | paralexiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | paralexie, paralexio |
| plural | — |
