Dex.Ro Mobile
PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe. (Sursa: DEX '98 )

PARÁFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe]. (Sursa: DN )

PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe) (Sursa: MDN )

paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe (Sursa: Ortografic )

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. (Sursa: DEX '98 )

A PARAFÁ ~éz tranz. 1) (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2) (acorduri, tratate internaționale) A semna în prealabil cu inițialele numelor împuterniciților. 3) (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roșie, prinzând capetele șnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). /<fr. parafer (Sursa: NODEX )

PARÁFĂ ~e f. 1) Semnătură prescurtată. 2) Ștampilă pe care este imprimată semnătura sau inițialele cuiva. 3) Prelungire a semnăturii printr-o trăsătură de condei, care servește drept ornament. /<fr. parafe (Sursa: NODEX )

PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher]. (Sursa: DN )

PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. (< fr. parapher) (Sursa: MDN )

PARAFÁ vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.) (Sursa: Sinonime )

parafá vb., ind. prez. 1 sg. paraféz, 3 sg. și pl. parafeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
parafa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) parafa parafare parafat parafând singular plural
parafea parafați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) parafez (să) parafez parafam parafai parafasem
a II-a (tu) parafezi (să) parafezi parafai parafași parafaseși
a III-a (el, ea) parafea (să) parafeze parafa parafă parafase
plural I (noi) parafăm (să) parafăm parafam parafarăm parafaserăm, parafasem*
a II-a (voi) parafați (să) parafați parafați parafarăți parafaserăți, parafaseți*
a III-a (ei, ele) parafea (să) parafeze parafau parafa parafaseră
* Formă nerecomandată

parafă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular para parafa
plural parafe parafele
genitiv-dativ singular parafe parafei
plural parafe parafelor
vocativ singular parafă, parafo
plural parafelor