Dex.Ro Mobile
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic. folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. (Sursa: DEX '98 )

PARÂMĂ s. odgon, (pop.) pălămar. (Barcă legată de o ~.) (Sursa: Sinonime )

parâmă s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme (Sursa: Ortografic )

PARÂMĂ ~e f. și substantival Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave. /<turc. parima (Sursa: NODEX )

parâmá, parâméz, vb. I (reg.) a lega cu parâme. (Sursa: DAR )

parîmă (parấme), s. f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar. – Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s. f. (cantitate mare de parîme). (Sursa: DER )

Declinări/Conjugări
parâma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) parâma parâmare parâmat parâmând singular plural
parâmea parâmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) parâmez (să) parâmez parâmam parâmai parâmasem
a II-a (tu) parâmezi (să) parâmezi parâmai parâmași parâmaseși
a III-a (el, ea) parâmea (să) parâmeze parâma parâmă parâmase
plural I (noi) parâmăm (să) parâmăm parâmam parâmarăm parâmaserăm, parâmasem*
a II-a (voi) parâmați (să) parâmați parâmați parâmarăți parâmaserăți, parâmaseți*
a III-a (ei, ele) parâmea (să) parâmeze parâmau parâma parâmaseră
* Formă nerecomandată

parâmă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular parâ parâma
plural parâme parâmele
genitiv-dativ singular parâme parâmei
plural parâme parâmelor
vocativ singular parâmă, parâmo
plural parâmelor