Dex.Ro Mobile
PAPÍRUS, papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus. (Sursa: DEX '98 )

PAPÍRUS s.n. Plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele; foiță, foaie obținută dintr-o asemenea plantă. ♦ Manuscris scris pe astfel de foi. [Pl. -suri. / < fr., lat. papyrus, cf. gr. papyros]. (Sursa: DN )

PAPÍRUS s. m. 1. plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele. 2. foiță din papirus (1). 3. manuscris, text scris pe papirus (2). (< fr., lat. papyrus, gr. papyros) (Sursa: MDN )

papírus s. n., pl. papírusuri (Sursa: Ortografic )

PAPÍRUS ~uri n. 1) Plantă erbacee acvatică a cărei tulpină servește la împletirea coșurilor și la fabricarea foilor de scris. 2) Hârtie de scris obținută în antichitate din tulpina acestei plante 3) Manuscris vechi realizat pe astfel de hârtie. /<lat., fr. papyrus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
papirus (pl. -și)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular papirus papirusul
plural papiruși papirușii
genitiv-dativ singular papirus papirusului
plural papiruși papirușilor
vocativ singular
plural

papirus (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular papirus papirusul
plural papirusuri papirusurile
genitiv-dativ singular papirus papirusului
plural papirusuri papirusurilor
vocativ singular
plural