PAPÁRĂ s. f. 1. Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). [Var.: (reg.) păpáră s. f.] – Din bg. popara. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PĂPÁRĂ s. f. v. papară. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A PĂPÁ pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând și înghițind; a mânca. ◊ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâi, lipsite de vlagă și de inițiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PAPÁRĂ păpări f. Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză și opărite (cu apă sau cu lapte). ◊ A mânca ~ a lua bătaie. /<bulg. popara (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PAPÁRĂ s. (reg.) moieți (pl.), păpăruie. (A mân-cat ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PAPÁRĂ s. v. jumări, omletă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PĂPÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

papáră (papáre), s. f. – 1. Friganea, felie de pîine prăjită cu brînză și cu unt. – 2. Ciomăgeală, bătaie. Bg., sb. popara (Miklosich, Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl. popariti „a (se) opări”, cf. ngr. παππάρα, tc. papara. Der. din it. (Meyer, Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα „mîncare” (Roesler 601) pare mai puțin probabilă. – Der. păpărău, s. n. (Banat, terci, păsat). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

papáră s. f., g.-d. art. papárei/papării; pl. papări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

pápă-lápte s. m. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

pápă-tót s. m. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

păpá vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. și pl. pápă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard