Dex.Ro Mobile
PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel. (Sursa: DEX '98 )

PANTÓF s. (înv. și reg.) postal, (reg.) jumătăți (pl.). (~i de vară.) (Sursa: Sinonime )

PANTÓF s. v. papuc. (Sursa: Sinonime )

pantóf (pantófi), s. m. – Încălțăminte de stradă, papuc. – Mr. pandoflă, megl. pandofli. It. pantofola, germ. Pantoffel, în dialecte prin intermediul ngr. παντάφλα. – Der. pantofar, s. m. (cizmar); pantofărie, s. f. (cizmărie). (Sursa: DER )

pantóf s. m., pl. pantófi (Sursa: Ortografic )

PANTÓF ~i m. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte cu înălțimea până la gleznă. ~i bărbătești. ~i sportivi. ~i de toamnă. /<germ. Pantoffel (Sursa: NODEX )

PANTOFII-DOÁMNEI s. pl. v. papucul-doamnei. (Sursa: Sinonime )

pantóful-doámnei (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pantof   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pantof pantoful
plural pantofi pantofii
genitiv-dativ singular pantof pantofului
plural pantofi pantofilor
vocativ singular
plural