PANTEÓN,panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon. (Sursa: DEX '98 )
PANTEÓNs.n.1. Templu închinat tuturor zeilor la greci și la romani; (p. ext.) totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. Monument consacrat amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești; (p. ext.) totalitatea oamenilor iluștri ai unui popor, ai unei țări. [Pron. -te-on, pl. -nuri. / < fr. panthéon, lat., gr. pantheon < pas – tot, theos – zeu]. (Sursa: DN )
PANTEÓNs. n. 1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani. ◊ totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. clădire monumentală consacrată amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești. ◊ (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor. (< fr. panthéon, lat. Pantheon, gr. Pantheion) (Sursa: MDN )
panteón s. n. (sil. -te-on), pl. panteónuri (Sursa: Ortografic )
PANTEÓN ~urin. 1) (în antichitatea greacă și romană) Templu consacrat tuturor zeilor. 2) Criptă monumentală închinată memoriei oamenilor iluștri ai unei națiuni. 3) fig. Ansamblu de personalități celebre dintr-o țară. [Sil. -te-on] /<fr. panthéon (Sursa: NODEX )
