PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. (Sursa: DEX '98 )
PANIFICÁ vb. I. tr. A supune făina procesului de panificație. [P.i. panífic. / cf. it. panificare, fr. panifier]. (Sursa: DN )
PANIFICÁ vb. tr. a supune făina procesului de panificație. (după fr. panifier, it. panificare) (Sursa: MDN )
panificá vb., ind. prez. 1 sg. panífic, 3 sg. și pl. panífică (Sursa: Ortografic )
A PANIFICÁ panífic tranz. A transforma în pâine sau în produse similare. /<fr. panifier (Sursa: NODEX )
| panifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) panifica | panificare | panificat | panificând | singular | plural |
| panifică | panificați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | panific | (să) panific | panificam | panificai | panificasem |
| a II-a (tu) | panifici | (să) panifici | panificai | panificași | panificaseși |
| a III-a (el, ea) | panifică | (să) panifice | panifica | panifică | panificase |
| plural | I (noi) | panificăm | (să) panificăm | panificam | panificarăm | panificaserăm, panificasem* |
| a II-a (voi) | panificați | (să) panificați | panificați | panificarăți | panificaserăți, panificaseți* |
| a III-a (ei, ele) | panifică | (să) panifice | panificau | panificară | panificaseră |
* Formă nerecomandată
