PANÍCUL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule2. [Var.: panículă s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PANÍCUL s.n. 1. Inflorescență în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de țesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PANÍCUL1 s. n. inflorescență în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculețe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PANÍCUL2 s. n. (anat.) strat de țesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PANÍCUL s. (BOT.) racem compus. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

panícul s. n., pl. panícule (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PANÍCUL ~e n. bot. Inflorescență compusă, având forma unui ciorchine cu ramurile secundare ramificate. /<lat. panicula, fr. panicule (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

pánic adj. m., pl. pánici; f. sg. pánică, pl. pánice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard