PANICÁ vb. I. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi. II. refl. a-și pierde capul. (< fr. paniquer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

panicá vb., ind. prez. 1 sg. panichéz, 3 sg. și pl. panicheáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PÁNICĂ ~ci f. Spaimă subită și violentă (fără temei), care cuprinde o persoană sau o colectivitate. ◊ A intra în ~ a se alarma. [G.-D. panicii] /<ngr. panikós, fr. panique, germ. Panik (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PÁNICĂ s.f. Spaimă, frică mare, subită, adesea fără temei; teroare. [Gen. -cii. / < fr. panique, cf. it. panico, gr. panikos < Pan – zeul care producea groază călătorilor]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PÁNICĂ s. f. spaimă mare, subită, adesea fără temei. (< fr. panique, lat. panicus, gr. panikos) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

pánic adj. m., pl. pánici; f. sg. pánică, pl. pánice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

pánică s. f., g.-d. art. pánicii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard