PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. (Sursa: DEX '98 )
PANDÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care atârnă. ♦ (Jur.; înv.) Pendinte. // s.n. Obiect decorativ așezat simetric cu altul. [Var. pendant s.n. / < fr. pendant]. (Sursa: DN )
PANDÁNT s. n. obiect decorativ simetric cu altul. (< fr. pendant) (Sursa: MDN )
pandánt s. n., pl. pandánte (Sursa: Ortografic )
PANDÁNT ~e n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. /<fr. pendant (Sursa: NODEX )
| pandant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pandant | pandantul | pandantă | pandanta |
| plural | pandanți | pandanții | pandante | pandantele |
| genitiv-dativ | singular | pandant | pandantului | pandante | pandantei |
| plural | pandanți | pandanților | pandante | pandantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
