(A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi
(A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold)
(E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax
A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar
A (i) se sui (cuiva) în cap = a abuza de bunătatea cuiva, a pune stăpânire pe cineva
A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute
A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele
A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată
A ales până a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun
A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme
A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt
A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine
A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă
A curge pânză = a curge fără întrerupere
A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre
A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stăpâni, a conduce (pe cineva), determinându-l să facă ceva (care nu este în interesul său); b) a amăgi, a înșela (pe cineva)
A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.)
A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina
A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată
A fi călare (sau stăpân) pe situație = a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice
A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, chibzuit
A fi de o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie
A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo
A fi stăpân pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea)
A fi stăpân pe soarta (sau pe viața etc.) sa = a dispune de sine, a-și făuri singur soarta
A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare)
A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva
A i se face cuiva calea cruce = a se deschide înaintea cuiva o răspântie; a avea de ales între mai multe soluții; a se ivi piedici înaintea cuiva
A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame
A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.)
A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva
A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare)
A lega gura pânzei = a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe țesutul; b) a se înstări
A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva)
A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului)
A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău
A prins pânza gură = s-a făcut începutul
A privi (sau a măsura cu ochii) pe cineva de sus în (sau până) jos și de jos în (sau până) sus = a examina (pe cineva) cu atenție sau cu neîncredere
A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată
A pune (pe cineva) în cumpănă = a pune (pe cineva) în încurcătură
A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni
A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva); a prinde (pe cineva)
A pune pânza în stative cu cineva = a lucra în tovărășie cu cineva, a se asocia cu cineva
A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezintă o fractură sau o fisură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips
A pune șaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva
A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea
A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită
A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat
A ridica (pe cineva) până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult
PAN1- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., ngr. pan-. (Sursa: DEX '98 )
PAN2,pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. (Sursa: DEX '98 )
PAN- Element prim de compunere savantă, însemnând „tot”, „întreg”. [< fr., it. pan-, cf. gr. pas, pantos]. (Sursa: DN )
pan (páni), s. m. – Nobil, magnat, domn (ca formulă de adresare). Pol. pan (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 205); titlu de reverență, înv. – Cf. moțpan. (Sursa: DER )
pan s. m., pl. pani (Sursa: Ortografic )
PÂN prep. v. prin. (Sursa: DEX '98 )
PAN ~im. Feudal polonez. /<pol. pan (Sursa: NODEX )
