A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității
A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită
A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ
A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge
A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî
A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel
A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast (unul cu altul)
A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate
A fugi (sau a alerga) mâncând pământul (sau de mănâncă pământul) = a fugi foarte repede
A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
A făgădui cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc
A intra în pământ (de rușine) = a-i fi foarte rușine
A lăsa (sau a pune) nasul în jos sau în pământ = a se rușina, a se simți vinovat
A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); a muri
A nu fi cu picioarele pe pământ = a fi distrat, a nu avea simțul realității
A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos
A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se rușina, a se sfii
A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut)
A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț
A se așterne țărânii = a se întinde la pământ
A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți
A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea
A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ
A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință
A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peștele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic
A zgâria pământul = a ara superficial
A zgâria pământul = a ara superficial, la suprafață
A întinde pe cineva la pământ = a doborî pe cineva la pământ
A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici
A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge
Buricul pământului = centrul pământului
Celălalt (sau alt) tărâm = regiune îndepărtată (subpământeană), dincolo de lumea reală, populată de ființe mitice
Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență
Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pământ = furios
Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată
De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor
Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat
L-a înghițit pământul = a murit; a dispărut
La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe
Lege nescrisă = tradiție, obicei al pământului
N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă
N-aude, n-a vede (n-a greul pământului) = se face că nu știe nimic
Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut
Parcă) a intrat în pământ = a dispărut fără urmă
Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului
Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ
Sub (sau pe sub) soare = pe pământ, în lume
Sărac (sau calic) lipit(-pământului) = foarte sărac
PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s. n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ◊ Expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea și) pământul sau cât e lumea și pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcții negative) niciodată. Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri. 2. Scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți; sol. ◊ Loc. adv. Ca pământul = a) cu desăvârșire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcții negative) deloc, în nici un fel. ◊ Loc. adj. și adv. În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.). La pământ = a) întins, culcat pe jos; p. ext. (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te! ◊ Expr. A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona. Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut. A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii. A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității. A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică. A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos. A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul, se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău. A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat. Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită. 3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale. ◊ Pământ activ (sau decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale. ♦ (Și în sintagma pământ galben) Lut. ♦ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice. 4. Întindere de uscat; continent. ♦ Întindere de teren (cultivabil). ◊ Expr. Sărac lipit pământului = foarte sărac. 5. Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie. ◊ Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție: p. ext. obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. – Lat. pavimentum. (Sursa: DEX '98 )
PĂMÂNT ~urin. 1) Planetă din sistemul solar pe care a apărut și se dezvoltă viața. ◊ La capătul ~ului foarte departe; neînchipuit de departe. Ca de la cer la ~ de un contrast izbitor. Cât (sau de când) e lumea și ~ul a) (din) totdeauna; veșnic; b) niciodată; nicicând. A se crede (sau a se socoti) buricul ~ului v. BURIC. A nu ști (sau a nu afla, a nu auzi) nici ~ul a nu ști (a nu afla, a nu auzi) nimeni. 2) Înveliș extern solid (neacoperit cu ape) al acestei planete; uscat. 3) Strat superior afânat al acestui înveliș caracterizat prin fertilitate, în care se dezvoltă plantele; sol. ◊ ~ galben lut. ~ negru cernoziom. Ca ~ul a) negru; b) de culoarea pământului; pământiu. La ~ a) culcat jos; b) distrus moralicește. A face una cu ~ul sau a șterge (sau a rade) de pe fața ~ului a nimici complet. A lăsa ochii în ~ a privi în jos (de rușine, de emoție etc.). A fugi mâncând ~ul a fugi foarte tare. A-i fugi ~ul de sub picioare a) a-și pierde echilibrul; b) a-și pierde susținerea, sprijinul. A ieși (sau a apărea, a răsări) ca din ~ a se ivi pe neașteptate. Parcă a intrat în ~ (sau parcă l-a înghițit ~ul) a dispărea brusc. A băga (pe cineva) (de viu) în ~ a chinui (pe cineva) sistematic, pricinuindu-i moartea prematură. A intra în ~ de rușine a simți o rușine foarte mare. A scoate (sau a aduce) din ~ (sau din fundul ~ului) a găsi neapărat (pe cineva sau ceva). A nu-l primi pe cineva nici ~ul a fi un mare nemernic. ~uri rare grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, având proprietăți asemănătoare. 4) Teritoriu aparținând unei țări. A acapara ~uri străine. ◊ Obiceiul ~ului obicei tradițional, nescris, al unei colectivități, transmis din generație în generație. 5) Teren cultivabil, folosit în agricultură; câmp. ◊ Sărac lipit ~ului foarte sărac. 6) Populație a acestei planete; lume; omenire; umanitate. /<lat. pavimentum (Sursa: NODEX )
ácul-pămấntului (plantă) s. m. art. (Sursa: DOOM 2 )
*Pămấnt (planetă) s. propriu n. (Sursa: DOOM 2 )
ACUL-PĂMÂNTULUI s. v. strașnic. (Sursa: Sinonime )
BURICUL-PĂMÂNTULUI s. v. mama-pădurii. (Sursa: Sinonime )
CĂȚELUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete. (Sursa: Sinonime )
CEARĂ-DE-PĂMÂNT s. v. moldavit, ozocherită. (Sursa: Sinonime )
CRUCEA-PĂMÂNTULUI s. v. fierea-pământului, piedicuță, potroacă, țintaură. (Sursa: Sinonime )
CUIBUL-PĂMÂNTULUI s. v. trânji. (Sursa: Sinonime )
FIEREA-PĂMÂNTULUI s. v. gențiană, ghințură. (Sursa: Sinonime )
FUMUL-PĂMÂNTULUI s. v. fumăriță. (Sursa: Sinonime )
MANA-PĂMÂNTULUI s. v. rodul-pământului. (Sursa: Sinonime )
MĂR-DE-PĂMÂNT s. v. nap-porcesc, topinambur. (Sursa: Sinonime )
MUȘCHI-DE-PĂMÂNT s. v. piedicuță. (Sursa: Sinonime )
PASĂREA-PĂMÂNTULUI s. v. sitar. (Sursa: Sinonime )
PĂMÂNT s. 1. v. lume. 2. v. teritoriu. 3. v. uscat. 4. (pop. și poetic) glie. (Și-a sărutat ~ul natal.)5. v. sol. 6. v. argilă. 7.pământ de diatomee v. diatomit. (Sursa: Sinonime )
POAMĂ-DE-PĂMÂNT s. v. cartof. (Sursa: Sinonime )
RAGILA-PĂMÂNTULUI s. v. sparanghel. (Sursa: Sinonime )
RĂSUFLĂTOAREA-PĂMÂNTULUI s. v. gogoașă. (Sursa: Sinonime )
RÂNDUNICĂ-DE-PĂMÂNT s. v. lăstun-de-mal. (Sursa: Sinonime )
SCRIITOR DE PĂMÂNT s. v. geograf. (Sursa: Sinonime )
SFREDELUL-PĂMÂNTULUI s. v. burghiul. (Sursa: Sinonime )
ȚÂNCUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete. (Sursa: Sinonime )
greu-pămấntului s.m. (pop.) ursul. (Sursa: DAR )
pămînt (-turi), s. n. – 1. Țărînă, tină, sol. – 2. Lume. – 3. Teren. – 4. Țară. – Mr. pimintu, megl. pimint, istr. pemint. Lat. paumentum, formă populară indicată de Iulian, în loc de păvῑmentum (Pușcariu 1251; Candrea-Dens., 1314; REW 6312), cf. v. it. palmiento, logud. pamentu „pardoseală, pavaj”. Var. păvāmentum, postulată de Pascu, I, 143 a fost menționată de Du Cange. – Der. pămîntean, s. m. (locuitor al pămîntului; indigen; laic; înv., plugar); pămînteancă, s. f. (indigenă); pămîntesc, adj. (terestru, lumesc, plugar); pămîntenesc, adj. (indigen); pămîntiu, adj. (oacheș, brun, negricios); pămîntos, adj. (cu pămînt, pămîntiu); (îm)pămînteni, vb. (a se stabili; a da pămînturi în proprietate); pămînțel, s. m. (argilă, lut); subpămîntean, adj. (subteran). (Sursa: DER )
ácul-pământului s. n. (Sursa: Ortografic )
cățélul-pământului s. m., pl. cățéii-pământului (Sursa: Ortografic )
crúcea-pământului (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )
fiérea-pământului s. f. (Sursa: Ortografic )
hurmúzul-pământului s. m. (Sursa: Ortografic )
ínima-pământului s. f. (Sursa: Ortografic )
lumânăríca-pământului s. f. (Sursa: Ortografic )
mólie-de-pământ s. f. (sil. -li-e), art. mólia-de-pământ (sil. -li-a) (Sursa: Ortografic )
pálma-pământului s. f. (Sursa: Ortografic )
pământ s. n., (materiale, continente, teritorii) pl. pământuri (Sursa: Ortografic )
poáme-de-pământ s. f. pl. (Sursa: Ortografic )
rácul-pământului s. n. (Sursa: Ortografic )
răsuflătoárea-pământului s. f. (sil. -flă-) (Sursa: Ortografic )
rășínă-de-pământ s. f. (Sursa: Ortografic )
ródul-pământului s. n. (Sursa: Ortografic )
steáua-pământului s. f. (Sursa: Ortografic )
țâncul-pământului (zool.) s. m. (Sursa: Ortografic )
PĂMÂNTULI. (Terra) Planetă a sistemului solar (a treia în raport cu distanța față de Soare), cu o temp. medie de 10-15ºC, cu o mare rezervă de apă în stare lichidă, cu o atmosferă dominată de azot (78%) și oxigen (21%), cu o structură internă complexă, un câmp magnetic propriu, un relief foarte variat, climă cu diferențieri zonale (caldă, temperată, rece), înveliș de soluri divers, un mediu biogeografic bogat și complex etc., caracteristici unice, care îi asigură o dinamică intensă, un echilibru dinamic, o evoluție selectivă; singurul loc din Univers (cunoscut până în prezent) pe care există condiții propice de dezvoltare a vieții. Vârsta P. este estimată la 4,5 miliarde de ani. P. se rotește în jurul axei sale (mișcarea de rotație) și se deplasează pe o orbită eliptică în jurul Soarelui (mișcarea de revoluție). Distanța până la Soare este de 147 mil. km la perifeliu și de 152 mil. km la afeliu. Viteza de deplasare a P. pe orbită este de 29,76 km/s. Perioada de revoluție este de un an (365 zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde), iar perioada de rotație este de o zi (23 ore, 56 minute și 4 secunde). Planul Ecuatorului este înclinat față de planul orbitei cu 23º45', ceea ce duce la apariția anotimpurilor și a zonelor climatice, precum și la inegalitatea zilelor și a nopților. P. are o formă de geoid (diametrul la Ecuator: 12.756 km), fiind puțin turtit la poli (diferența dintre raza ecuatorială, 6.378 km, și cea polară, 6.356 km, este de c. 22 km). Suprafața totală a P. este de c. 510,2 mil. km2, din care uscatul ocupă numai 28,7%; volumul este de c. 1,1 • 1012 km3. Masa P. este de 5,975 • 1024 kg, cu o densitate medie de 5.520 kg/m3. P. are un singur satelit natural: Luna.P. este alcătuit din următoarele învelișuri concentrice (geosfere): atmosfera, hidrosfera, litosfera sau scoarța terestră, mantaua (mezosfera) și nucleul. Ansamblul comunităților de plante și animale constituie biosfera. Populația: 6,1 miliarde (2000); 7 miliarde (2011). II. În forma pământ (lat. pavimentum) s. n. 1. Totalitatea uscatului planetei; întindere mare de uscat; continent. 2. Sol2. ◊ Expr. La pământ = a) (despre oameni) distrus sufletește; b) (sport, la box) cnocdaun. ◊ A nu fi cu picioarele pe pământ = a fi distrat, a nu avea simțul realității. ◊ A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi foarte încrezut. 3.P. stabilizat = pământ argilos cu adaosuri de var, de ciment sau de reziduuri bituminoase, rezistent la pătrunderea apei, folosit la fundații de drumuri, la ziduri etc. ◊ Pământuri rare = denumire dată oxizilor de scandiu, ytriu, lantan și lantanide. ◊ Pământuri rele = badlands. ◊ P. activ = produs obținut prin tratarea la cald a argilelor cu un acid, folosit la rafinarea benzinelor, a uleiurilor minerale etc. ◊ P. de diatomee = kieselgur, pămânțel, diatomit. ♦ Lut. 4. Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie. ◊ Pământul făgăduinței = numele biblic al Palestinei; p. ext. ținut bogat, mănos; fig. situație, loc, eveniment de care cineva își leagă toate speranțele. ◊ Obiceiul pământului v. obicei.5. Suprafață de teren (cultivabil). (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
Pamant
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
