PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși. 2. Tranz. și intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊ Tranz. Soarele pălește plantele – Din sl. paliti. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PĂLÍT, -Ă, păliți, -te, adj. (Despre plante) Îngălbenit, ofilit, veștejit (de arșiță, de vânt, de frig etc.). – V. păli1. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PĂLÍT2, -Ă, păliți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid. 2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. – V. păli2. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A PĂLÍ1 ~ésc 1. tranz. 1) A atinge brusc și cu putere (intenționat sau din întâmplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neașteptate de o favoare a sorții; b) a fi pus în situația de a face ceva contrar voinței sale. 2) fig. (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc și în întregime; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a năboi; a copleși; a năpădi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, raspândind căldură foarte mare; a arde; a pârli; a pârjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PĂLI. /<sl. paliti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A PĂLÍ2 ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre fața lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumină) A străluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. pâlir (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE PĂLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-și încălzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PĂLÍ vb. intr. 1. a deveni palid la față. 2. a-și pierde strălucirea. (< fr. pâlir) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PĂLÍ vb. v. ofili. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PĂLÍ vb. a (se) îngălbeni, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PĂLÍ vb. v. ajunge, arde, arunca, atinge, azvârli, bronza, culca, da, dărâma, doborî, dogori, frige, izbi, înnegri, întinde, lovi, lungi, nimeri, ochi, pârjoli, pârli, pocni, prăbuși, prăji, prăvăli, răsturna, trage, trânti. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PĂLÍT adj. v. ofilit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PĂLÍT adj. v. galben, îngălbenit, pal, palid, slab, spălăcit, stins. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

pălí2, pălésc, vb. IV (reg.; despre iarbă, fân) a așeza în pale; a pălui. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

pălít, pălítă, adj. (pop.) 1. (despre față) pârlit, bronzat. 2. (despre plante) veștejit, ofilit, îngălbenit, uscat; pâhăvit. 3. (reg.) atins de rugină sau de tăciune. 4. (reg.; despre holde) crescut prea repede și fără rod; hulpit. 5. (reg.; despre semințe) insuficient dezvoltat; copt înainte de maturitate; sec, zbârcit, chircit. 6. (reg. și fig.; despre oameni) slab, sfrijit. 7. lovit, izbit. 8. îndreptat, pornit (într-o direcție). 9. culcat, doborât la pământ. 10. (fig.; despre oameni) nebun, aiurit, țicnit. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

pălí (pălésc, pălít), vb. – 1. A arde. – 2. (Refl.) A se arde, a se pîrli. – 3. (Refl.) A se încinge, a se usca, a se consuma. – 4. A se veșteji, a se ofili. – 5. A emite căldură. – 6. A trage cu arma, a lovi, a ținti, a ochi. – 7. A surprinde. – 8. A surveni, a veni pe neașteptate. – Mr. pălescu, pălire, megl. palés, păliri. Sl. paliti, palją „a arde” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 553; Cihac, II, 249), cf. bg. palja, cr. paliti. – Der. pală (mr. pală), s. f. (adiere, val; șir, rînd, serie; postată, porție de paie care se apucă cu furca; strat de cărămizi, de tencuială; capriciu, toană), cf. ceh. pala „arșiță”, alb. paljë „serie”, mag. palla „șir de iarbă cosită” (der. din lat. *palula, Giuglea, Dacor., II, 819 nu e posibilă, cf. REW 6154); palie, s. f. (suflare, adiere), cuvînt folosit de D. Zamfirescu, poate în mod greșit, în loc de pală; Pălie, s. f. (sărbătoare de Sf. Ilie, 20 iulie, respectată datorită fricii de foc și de ardere a recoltelor); palici, s. n. (ardere; Mold., pahar de țuică); palincă, s. f. (Trans., țuică), din slov. palinka, cf. mag. pálinka, bg. palink, pol. palenka; păliciune (var. pălitură), s. f. (ardere); păliș, adv. (Olt., oblic); pălișat, adj. (Olt., oblic); paliz, s. n. (înv., apoplexie). Scriban, Arhiva, XV, 445 și REW 6166 par să confunde pe păli „a arde” cu păli „a se face palid”, care este neol. Cf. pălăi și der. sale expresive. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

pălí (a (se) lovi, a deveni palid) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălésc, imperf. 3 sg. păleá; conj. prez. 3 sg. și pl. păleáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard