PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka. (Sursa: DEX '98 )
PALÍNCĂ s. v. rachiu, țuică. (Sursa: Sinonime )
palíncă1, palínci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă. (Sursa: DAR )
palíncă2, palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică. (Sursa: DAR )
palíncă s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci (Sursa: Ortografic )
| palincă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | palincă | palinca |
| plural | palinci | palincile |
| genitiv-dativ | singular | palinci | palincii |
| plural | palinci | palincilor |
| vocativ | singular | palincă, palinco |
| plural | palincilor |
| palincă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | palincă | palinca |
| plural | palinci | palincile |
| genitiv-dativ | singular | palinci | palincii |
| plural | palinci | palincilor |
| vocativ | singular | palincă, palinco |
| plural | palincilor |
