PALANÉȚ s. (reg.) grăbițel, (Transilv.) langălău. (Turta din aluat de pâine numită ~.) (Sursa: Sinonime )
palanéț, palanéțe, s.n. (reg.) turtă din aluat, umplută cu brânză, urdă sau magiun; langălău, grăbițel. (Sursa: DAR )
palanéț (-țe), s. n. – (Trans.) Brînzoaică, plăcintă cu brînză. Rut. polnica (Candrea). Trebuie să fie dubletul lui palancă, s. f. (Mold., pîine mare), formă datorită încrucișării cu palancă „teren îngrădit”. (Sursa: DER )
