Dex pala, pala, definiţie pala, dex.ro Mobile

A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice
A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret
A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială
A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî
A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută
A lua cu rostopala = a lua cu forța, pe nedrept
A plesni (pe cineva) în pălărie = a ironiza (pe cineva)
A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate
A se spăla pe mâini = a refuza să-și ia răspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile)
A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî
A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi
A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi
A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora
A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta
A-și ridica pălăria = a-și scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta
A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură
A-și spăla păcatul (sau păcatele) = a ispăși o greșeală, o vină
Ieșit de soare (sau la spălat) = decolorat
Spală-te (sau spălați-vă) sau să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri
Ușă domnească (sau împărătească) sau ușa raiului = intrarea principală a altarului
Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni
a o palaurdi = a fugi pe furiș, a o șterge, a o tuli, a spăla putina
cu iortopala = cu totul, cu grămada, fără regulă, fără măsură
de-a șuvala-pala = de-a valma; anapoda
Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. (Sursa: DEX '98 )

PÁLĂ5, pale, s. f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla. (Sursa: DEX '98 )

PÁLĂ4, pale, s. f. (Înv. și reg.) Capriciu, toană. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

PÁLĂ3, pale, s. f. (Înv.) Paloș. – Din tc. pala. (Sursa: DEX '98 )

PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale. (Sursa: DEX '98 )

PÁLĂ1, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață. – Et. nec. Cf. alb. pale. (Sursa: DEX '98 )

PAL ~ă (~i, ~e) v. PALID. /<fr. pâle (Sursa: NODEX )

PÁLĂ1 ~e f. 1) Cantitate de iarbă sau de plante cerealiere, care se taie printr-o singură tragere cu coasa sau care se ia o dată cu furca. 2) Strat suprapus al unei materii înfoiate. 3) Suflare ușoară; adiere; boare. [G.-D. palei] /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

PÁLĂ2 ~e f. tehn. Parte a unui organ de propulsie (elice, rotor de mașină ori de turbină, vâslă etc.). [G.-D. palei] /<fr. pale (Sursa: NODEX )

PÁLĂ3 ~e f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile române. [G.-D. palei /<lat. palla (Sursa: NODEX )

PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, șters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale]. (Sursa: DN )

PÁLĂ1 s.f. 1. Veșmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de m********e romane. 2. (Text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obținut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. [< lat. palla]. (Sursa: DN )

PÁLĂ2 s.f. Fiecare dintre brațele unei elice de avion și de vapor sau ale unui rotor de mașină. [< fr. pale, cf. lat. pala – lopată]. (Sursa: DN )

PAL2, -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle) (Sursa: MDN )

PÁLĂ1 s. f. 1. veșmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de m********e romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. (< lat. palla) (Sursa: MDN )

PÁLĂ2 s. f. fiecare dintre brațele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de mașină ori de turbină. (< fr. pale) (Sursa: MDN )

PAL adj. v. galben, îngălbenit, palid. (Sursa: Sinonime )

PAL adj. 1. v. estompat. 2. v. slab. (Sursa: Sinonime )

PÁLĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, paloș, pătură, poftă, prosteală, sclifoseală, strat, toană. (Sursa: Sinonime )

PÁLĂ s. (TEHN.) paletă. (~ de rotor, de elice.) (Sursa: Sinonime )

PÁLĂ s. 1. (reg.) palhă. (~ de iarba, de fân.) 2. v. adiere. (Sursa: Sinonime )

Pal ≠ aprins, țipător, viu, violent (Sursa: Antonime )

pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la față), din it. pallido. – Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s. f., din it. pallidità; paloare, s. f., din fr. pâleur. (Sursa: DER )

pálă (-le), s. f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. Tc. pala (Șeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt și paloș, s. n. (spadă), care poate proveni din tc. paloș (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157). (Sursa: DER )

pal adj. m., pl. pali; f. sg. pálă, pl. pále (Sursa: Ortografic )

pálă (de fân, de vânt, de avion, strat, paloș, capriciu, piesă vestimentară) s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále (Sursa: Ortografic )

PᾹLA, dinastie indiană (765-c. 1086), întemeiată de Gopāla, care a reunit sub dominația sa principalele provincii gangetice: Biharul, Bengalul, Orissa și Assamul. A avut capitala statală la Mudgagiri (azi Monghyr). Cel mai important suveran a fost Dharmamapāla (c. 810-850). Mari propagatori ai budismului, au favorizat răspândirea acestuia. (Sursa: DE )