PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În evul mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PAJ s.m. (Ist.) Tânăr nobil în serviciul unui senior feudal; copil de casă. [Var. pag s.m. / < fr. page, germ. Page]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PAJ s. m. 1. tânăr nobil în serviciul unui senior feudal, al unui rege sau împărat; copil de casă. 2. pieptănătura feminină care imită pe cea a pajului (1). (< fr. page, germ. Page) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

paj (páji), s. m. Tînăr nobil din serviciul unui rege, al unui senior etc. Fr. page. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

paj s. m., pl. paji (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PAJ1 ~uri n. Pieptănătură femeiască în care părul este lăsat liber în jos și sucit la capete înăuntru. /<fr. page, germ. Page (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PAJ2 ~i m. 1) (în evul mediu) Fiu de nobil aflat în serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde mânuirea armelor și pentru a învăța manierele de la curte. 2) Copil de casă. /<fr. page, germ. Page (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

pâj2, pâji, s.m. (reg.) stâlp. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

pâj1, pâjuri, și pâje, s.n. (reg.) 1. cui de lemn care se fixează obezile de lemn ale roții; pișleag; cui la jug. 2. (înv.) tigaie de la vechile arme de foc. 3. (înv.) scobitură în lung la capătul unei piese pentru îmbucarea cu altă piesă. 4. (înv.) îndoitură, cută, pliu. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

pîj (-juri), s. n. – Canea, robinet. Rus. pyžĭ (Tiktin). În Mold. (Sursa: DER ) Copy to clipboard