Dex pai, pai, definiţie pai, dex.ro Mobile

(A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun
A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva
A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
A băga (pe cineva) în boală sau a(-i) băga (cuiva) boala în oase = a tulbura (pe cineva); a înspăimânta, a îngrozi
A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine
A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă
A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva)
A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi
A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva
A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă
A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede
A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta
A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică
A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta
A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva făra mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență
A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine
A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor
A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul
A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva
A nu (mai) mânca pâine și sare (de pe sau dintr-un talger) cu cineva = a nu (mai) conviețui cu cineva, a nu (mai) avea raporturi de intimitate sau de prietenie cu cineva
A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic
A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste
A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-și câștiga existența
A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă
A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile
A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.)
A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu
A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii
A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare)
A trage o spaimă = a se speria foarte tare
A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare Frică bolnăvicioasă, nevroză
A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol
A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior
A(-i) da cuiva stupai = a goni pe cineva, a mâna din urmă, a alunga
A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas
A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.)
A-i trece (cuiva) un sloi (de gheață) prin inimă (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaimă
A-i trece (cuiva) un șarpe (rece) prin sân = a se înfiora de frică, de spaimă
A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emoția, a se liniști; a-i trece spaima
A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta
A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă
A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție
A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva
A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva
A-și scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului
Bun ca pâinea caldă = cumsecade, milos
Cu zilele în mână = a) într-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) înfricoșat, înspăimântat
Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare
Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal

PAI, paie, s. n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă, (sau, rar) văduv de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea. (Sursa: DEX '98 )

PAI páie n. 1) Tulpină cilindrică subțire, neramificată, goală pe dinăuntru, având noduri pronunțate, specifică plantelor graminee. ◊ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agăța și de un ~ a încerca într-o situație grea chiar și cel mai neînsemnat mijloc de salvare. 2) Mulțime de astfel de tulpini rămase după treierat. ◊ Om de paie. v. OM. Văduvă (sau văduv) de paie soție rămasă temporar fără soț (sau invers). A-și aprinde paie-n cap a-și provoca singur neplăceri. A pune paie pe foc a înrăutăți o situație (favorizând o ceartă). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite băuturi. /<lat. palea (Sursa: NODEX )

pái (páie), s. n. – Tulpină uscată de cereale. – Mr., megl. pal’u. Lat. pălea (Diez, I, 301; Pușcariu 1248; Candrea-Dens., 1310; REW 6161), cf. it. paglia, logud. padza, prov., port. palha, fr. paille, cat. palla, sp. paja. Cuvîntul rom. este un sing. refăcut după pl. paie (Byck-Graur 36). Cf. și Labhardt, Le latin palea, Romanica Helv., XX, 222-9. Der. din lat. pallium (Giuglea, Cercetări, 19), este o ipoteză inutilă pe care Pușcariu, Dacor., VII, 476, a reactualizat-o în parte. Der. păios, adj. (cu paie multe); păia, vb. (a dezmiriști; refl., a se face fibros); păioșenie, s. f. (miriște); păiș (var. păiuș), s. m. (miriște; plante graminee, Aira caespitosa, Stipa capillata, Agrostis alba, Festuca ovina); păiște, s. f. (grămadă de paie, stog); păișiță, s. f. (plantă, Nardus stricta); păiuț, s. n. (Banat, chibrit); împăia, vb. (a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal), format după fr. empailler; împăia, vb. (a crește o lînă nouă pe oi), probabil datorită culorii brune a lînii (Iordan, F, IX, 132; după ipoteza improbabilă a lui Giuglea, urmat de DAR și Pușcariu, Dacor., VII, 476, de la un lat. *impalliare, din pallium, cf. păioară). (Sursa: DER )

pai substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pai	paiul
nominativ-acuzativ	plural	paie	paiele
genitiv-dativ	singular	pai	paiului
genitiv-dativ	plural	paie	paielor
vocativ	singular	paiule
vocativ	plural	paielor

păi (adv.) invariabil

păi (vb.) verb tranzitiv Surse flexiune: DLRM '58		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) păi	păire	păit	păind	singular	plural
		(a) păi	păire	păit	păind	păiește	păiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	păiesc	(să) păiesc	păiam	păii	păisem
	a II-a (tu)	păiești	(să) păiești	păiai	păiși	păiseși
	a III-a (el, ea)	păiește	(să) păiască	păia	păi	păise
plural	I (noi)	păim	(să) păim	păiam	păirăm	păiserăm, păisem*
	a II-a (voi)	păiți	(să) păiți	păiați	păirăți	păiserăți, păiseți*
	a III-a (ei, ele)	păiesc	(să) păiască	păiau	păiră	păiseră

* Formă nerecomandată

părea verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) părea	părere	părut	părând	singular	plural
		(a) părea	părere	părut	părând	pari	păreți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	par	(să) par	păream	părui	părusem
	a II-a (tu)	pari, pai	(să) pari, pai	păreai	păruși	păruseși
	a III-a (el, ea)	pare	(să) pară, paie	părea	păru	păruse
plural	I (noi)	părem	(să) părem	păream	părurăm	păruserăm, părusem*
	a II-a (voi)	păreți	(să) păreți	păreați	părurăți	păruserăți, păruseți*
	a III-a (ei, ele)	par	(să) pară, paie	păreau	părură	păruseră

* Formă nerecomandată

pâi

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.