(A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun
A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva
A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
A băga (pe cineva) în boală sau a(-i) băga (cuiva) boala în oase = a tulbura (pe cineva); a înspăimânta, a îngrozi
A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine
A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă
A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva)
A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi
A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva
A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă
A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede
A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta
A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică
A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta
A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva făra mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență
A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine
A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor
A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul
A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva
A nu (mai) mânca pâine și sare (de pe sau dintr-un talger) cu cineva = a nu (mai) conviețui cu cineva, a nu (mai) avea raporturi de intimitate sau de prietenie cu cineva
A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic
A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste
A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-și câștiga existența
A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă
A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile
A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.)
A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu
A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii
A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare)
A trage o spaimă = a se speria foarte tare
A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare Frică bolnăvicioasă, nevroză
A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol
A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior
A(-i) da cuiva stupai = a goni pe cineva, a mâna din urmă, a alunga
A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas
A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.)
A-i trece (cuiva) un sloi (de gheață) prin inimă (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaimă
A-i trece (cuiva) un șarpe (rece) prin sân = a se înfiora de frică, de spaimă
A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emoția, a se liniști; a-i trece spaima
A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta
A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă
A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție
A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva
A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva
A-și scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului
Bun ca pâinea caldă = cumsecade, milos
Cu zilele în mână = a) într-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) înfricoșat, înspăimântat
Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare
Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal
PAI,paie, s. n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă, (sau, rar) văduv de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea. (Sursa: DEX '98 )
PAI páien. 1) Tulpină cilindrică subțire, neramificată, goală pe dinăuntru, având noduri pronunțate, specifică plantelor graminee. ◊ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agăța și de un ~ a încerca într-o situație grea chiar și cel mai neînsemnat mijloc de salvare. 2) Mulțime de astfel de tulpini rămase după treierat. ◊ Om de paie.v. OM. Văduvă (sau văduv) de paie soție rămasă temporar fără soț (sau invers). A-și aprinde paie-n cap a-și provoca singur neplăceri. A pune paie pe foc a înrăutăți o situație (favorizând o ceartă). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite băuturi. /<lat. palea (Sursa: NODEX )
FLOAREA-PÁIULUI s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică. (Sursa: Sinonime )
PAIELE-ȚIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui. (Sursa: Sinonime )
pai s.n. (reg.) 1. lână nouă, măruntă, crescută pe oi primăvara. 2. grăsime de pe lâna oilor; usuc. (Sursa: DAR )
pái (páie), s. n. – Tulpină uscată de cereale. – Mr., megl. pal’u. Lat. pălea (Diez, I, 301; Pușcariu 1248; Candrea-Dens., 1310; REW 6161), cf. it. paglia, logud. padza, prov., port. palha, fr. paille, cat. palla, sp. paja. Cuvîntul rom. este un sing. refăcut după pl. paie (Byck-Graur 36). Cf. și Labhardt, Le latin palea, Romanica Helv., XX, 222-9. Der. din lat. pallium (Giuglea, Cercetări, 19), este o ipoteză inutilă pe care Pușcariu, Dacor., VII, 476, a reactualizat-o în parte. Der. păios, adj. (cu paie multe); păia, vb. (a dezmiriști; refl., a se face fibros); păioșenie, s. f. (miriște); păiș (var. păiuș), s. m. (miriște; plante graminee, Aira caespitosa, Stipa capillata, Agrostis alba, Festuca ovina); păiște, s. f. (grămadă de paie, stog); păișiță, s. f. (plantă, Nardus stricta); păiuț, s. n. (Banat, chibrit); împăia, vb. (a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal), format după fr. empailler; împăia, vb. (a crește o lînă nouă pe oi), probabil datorită culorii brune a lînii (Iordan, F, IX, 132; după ipoteza improbabilă a lui Giuglea, urmat de DAR și Pușcariu, Dacor., VII, 476, de la un lat. *impalliare, din pallium, cf. păioară). (Sursa: DER )
pắi adv. – Sigur că da; atunci; uite așa; apoi. – Var. poi. Lat. post (Pușcariu 1348; Candrea-Dens., 1422; REW 6684), cf. apoi și prov., port. pos, it. poi, fr. puis, sp. pues. (Sursa: DER )
flóri-de-páie s. f. pl. (Sursa: Ortografic )
pai s. n., pl. páie (Sursa: Ortografic )
QI BASHI sau TS’I Pai-che (1863-1957), pictor chinez. Autodidact, de origine țărănească, a cunoscut o reputație națională și mondială. A înnoit pictura tradițională prin spontaneitate caligrafică și colorit. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
pai substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
pai
paiul
plural
paie
paiele
genitiv-dativ
singular
pai
paiului
plural
paie
paielor
vocativ
singular
paiule
plural
paielor
păi (adv.) invariabil
păi (vb.) verb tranzitiv Surse flexiune: DLRM '58
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) păi
păire
păit
păind
singular
plural
păiește
păiți
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
păiesc
(să) păiesc
păiam
păii
păisem
a II-a (tu)
păiești
(să) păiești
păiai
păiși
păiseși
a III-a (el, ea)
păiește
(să) păiască
păia
păi
păise
plural
I (noi)
păim
(să) păim
păiam
păirăm
păiserăm, păisem*
a II-a (voi)
păiți
(să) păiți
păiați
păirăți
păiserăți, păiseți*
a III-a (ei, ele)
păiesc
(să) păiască
păiau
păiră
păiseră
* Formă nerecomandată
părea verb
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) părea
părere
părut
părând
singular
plural
pari
păreți
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
par
(să) par
păream
părui
părusem
a II-a (tu)
pari, pai
(să) pari, pai
păreai
păruși
păruseși
a III-a (el, ea)
pare
(să) pară, paie
părea
păru
păruse
plural
I (noi)
părem
(să) părem
păream
părurăm
păruserăm, părusem*
a II-a (voi)
păreți
(să) păreți
păreați
părurăți
păruserăți, păruseți*
a III-a (ei, ele)
par
(să) pară, paie
păreau
părură
păruseră
* Formă nerecomandată
pâi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.