Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. (Sursa: DEX '98 )

PAGINÁ vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în șpalturi; a numerota paginile unei cărți. 2. A schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer]. (Sursa: DN )

PAGINÁ vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărți etc.). 2. a așeza în pagini materialul cules în șpalturi. ◊ a schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr. paginer) (Sursa: MDN )

PAGINÁ vb. a numerota. (A ~ un caiet.) (Sursa: Sinonime )

paginá vb., ind. prez. 1 sg. paginéz, 3 sg. și pl. pagineáză (Sursa: Ortografic )

PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. (Sursa: DEX '98 )

A PAGINÁ ~éz tranz. 1) (manuscrise, cărți etc.) A supune operației de numerotare a paginilor. 2) poligr. (texte în șpalturi) A aranja în format de pagini; a pune în pagini. /Din pagină (Sursa: NODEX )

PÁGINĂ ~i f. 1) Față a unei file. ◊ A pune în ~ a pagina. 2) fig. Moment din viața unui popor sau a unei persoane. [G.-D. paginii] /<lat. pagina, germ. Pagina (Sursa: NODEX )

PÁGINĂ s.f. 1. Față a unei foi de registru, de carte, de revistă etc.; cuprinsul, textul unei asemenea fețe. 2. (Fig.) Moment, eveniment, întâmplare din viața cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina]. (Sursa: DN )

PÁGINĂ s. f. 1. față a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viața cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, mărimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina) (Sursa: MDN )

PÁGINĂ s. față. (Pe prima ~ a cărții.) (Sursa: Sinonime )

págină (págini), s. f. – Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hîrtie. Lat. pagina (sec. XIX). – Der. pagina, vb. (a aranja în pagini; a numerota), din fr. paginer; paginați(un)e, s. f., din fr. pagination; paginator, s. m. (muncitor tipograf care face paginația). (Sursa: DER )

págină s. f., g.-d. art. páginii pl. págini (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pagina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pagina paginare paginat paginând singular plural
paginea paginați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) paginez (să) paginez paginam paginai paginasem
a II-a (tu) paginezi (să) paginezi paginai paginași paginaseși
a III-a (el, ea) paginea (să) pagineze pagina pagină paginase
plural I (noi) paginăm (să) paginăm paginam paginarăm paginaserăm, paginasem*
a II-a (voi) paginați (să) paginați paginați paginarăți paginaserăți, paginaseți*
a III-a (ei, ele) paginea (să) pagineze paginau pagina paginaseră
* Formă nerecomandată

pagină (pl. pagini)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pagină pagina
plural pagini paginile
genitiv-dativ singular pagini paginii
plural pagini paginilor
vocativ singular pagină, pagino
plural paginilor

pagină (pl. pagine)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pagină pagina
plural pagine paginele
genitiv-dativ singular pagine paginei
plural pagine paginelor
vocativ singular pagină, pagino
plural paginelor