Dex.Ro Mobile
Vezi 11 expresii

PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

A PĂCĂLÍ ~ésc tranz. A face să se păcălească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a amăgi; a înșela; a minți. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

A SE PĂCĂLÍ mă ~ésc intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se înșela; a se amăgi. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

PĂCĂLÍ vb. v. înșela. (Sursa: Sinonime )

păcălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcălésc, imperf. 3 sg. păcăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcăleáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
păcăli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păcăli păcălire păcălit păcălind singular plural
păcălește păcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păcălesc (să) păcălesc păcăleam păcălii păcălisem
a II-a (tu) păcălești (să) păcălești păcăleai păcăliși păcăliseși
a III-a (el, ea) păcălește (să) păcălească păcălea păcăli păcălise
plural I (noi) păcălim (să) păcălim păcăleam păcălirăm păcăliserăm, păcălisem*
a II-a (voi) păcăliți (să) păcăliți păcăleați păcălirăți păcăliserăți, păcăliseți*
a III-a (ei, ele) păcălesc (să) păcălească păcăleau păcăli păcăliseră
* Formă nerecomandată