PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ,pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )
pătrățél s. n. (sil. -tră-), pl. pătrățéle (Sursa: Ortografic )
pătrățél s. n., pătrățeá / pătrățícă s. f., pl. pătrățele (Sursa: DMLR )
