păsătoáre s.f. (reg.) unealtă de dulgherie folosită la marcarea unghiurilor, la retezarea capetelor scândurilor; colțar cu limbă. (Sursa: DAR )
păsătór, păsătoáre, adj. (înv. și reg.) căruia îi pasă, care se îngrijorează; grijuliu, sensibil. (Sursa: DAR )
| păsătoare (pl. -ori) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | păsătoare | păsătoarea |
| plural | păsători | păsătorile |
| genitiv-dativ | singular | păsători | păsătorii |
| plural | păsători | păsătorilor |
| vocativ | singular | păsătoare, păsătoareo |
| plural | păsătorilor |
| păsător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | păsător | păsătorul | păsătoare | păsătoarea |
| plural | păsători | păsătorii | păsătoare | păsătoarele |
| genitiv-dativ | singular | păsător | păsătorului | păsătoare | păsătoarei |
| plural | păsători | păsătorilor | păsătoare | păsătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
