păpălí, pers. 3 sg. păpăléște, vb. IV refl. (reg.; despre fructe) a se strivi, a se terciui. (Sursa: DAR )
| păpăli verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) păpăli | păpălire | păpălit | păpălind | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | păpălește | (să) păpălească | păpălea | păpăli | păpălise |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | păpălesc | (să) păpălească | păpăleau | păpăliră | păpăliseră |
