PẮNURĂ,pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba2, dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănúră]. – Lat. paenula. (Sursa: DEX '98 )
PĂNURĂ s. v. aba. (Sursa: Sinonime )
PĂNURĂ s. v. categorie, fel, gen, material, pânză, soi, stofă, teapă, țesătură. (Sursa: Sinonime )
pănúră (pănúri), s. f. – Aba, dimie. Lat. paenŭla „mantie”, din gr. φαινόλης (Scriban). Der. din lat. *pannŭla, dim. al lui pannus (Pușcariu 1255; Tiktin) sau din lat. pinnŭla „pană mică” (Candrea-Dens., 1317), pare mai puțin probabilă, cf. Graur, BL, V, 108 și REW 6514. (Sursa: DER )
pănură s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri (Sursa: Ortografic )
PẮNURĂ ~if. 1) Țesătură groasă de casă (din lână albă) din care se confecționau hainele țărănești; aba; dimie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [G.-D. pănurii] /<lat. paenula (Sursa: NODEX )
