PĂLÚGĂ, pălugi, s. f. Pârghie de lemn, cu un capăt lățit, care se introduce între roțile unui vagonet pentru a-l frâna. – Sb. poluga. (Sursa: DLRM )
pălúgă, pălúgi, s.f., interj. (reg.) 1. (s.f.) prăjină, drug, par. 2. (interj.) comandă care se dă la ridicatul buștenilor cu țapina. (Sursa: DAR )
| pălugă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pălugă | păluga |
| plural | pălugi | pălugile |
| genitiv-dativ | singular | pălugi | pălugii |
| plural | pălugi | pălugilor |
| vocativ | singular | pălugă, pălugo |
| plural | pălugilor |
