PĂDURÁR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PĂDURÁR s. (înv. și reg.) gornic, (reg.) pădurareș, păduraș, (prin Mold. și Bucov.) berejnic, (prin Ban.) codrean, (Ban., Transilv. și Olt.) șumar. (E de profesie ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

pădurár s. m., pl. pădurári (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PĂDURÁR ~i m. Lucrător care se ocupă cu îngrijirea unei păduri. /pădure + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard