PĂȘUNÁT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna. (Sursa: DEX '98 )
PĂȘUNÁT s. v. păscut. (Sursa: Sinonime )
PĂȘUNÁT s. v. imaș, izlaz, pășune. (Sursa: Sinonime )
pășunát s. n. (Sursa: Ortografic )
PĂȘUNÁ,pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2.Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune. (Sursa: DEX '98 )
A PĂȘUNÁ ~éz 1.intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a paște. 2. tranz. (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a păstori. /Din pășune (Sursa: NODEX )
PĂȘUNÁ vb. 1. v. paște. 2. a paște, a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.) (Sursa: Sinonime )
