PÂRẤU,pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu. (Sursa: DEX '98 )
PÂRÂU s. 1.(GEOGR.) apă, râuleț, râușor, (reg.) râurel, râuț. (Un ~ șerpuia printre coline.)2.(GEOGR.) apă. (A sărit cu ușurință ~l.) 3. v. șiroi. (Sursa: Sinonime )
pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâráie (Sursa: Ortografic )
pârấu (= pârău) s. n., pl. pârâuri (pâraie) (Sursa: DMLR )
PÂRÂU ~áien. 1) Apă curgătoare mică; râu mic. 2) Curs de apă format din precipitații atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se mișcă într-o direcție. /cf. alb. përrua (Sursa: NODEX )
MIERLĂ-DE-PÂRÂU s. v. pescar, pescărel, pescăruș. (Sursa: Sinonime )
RÂNDUNICĂ-DE-PÂRÂU s. v. lăstun-de-mal. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
pârâu (pl. -aie) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
pârâu
pârâul
plural
pâraie
pâraiele
genitiv-dativ
singular
pârâu
pârâului
plural
pâraie
pâraielor
vocativ
singular
pârâule
plural
pâraielor
pârâu (pl. -ri) substantiv neutru Surse flexiune: DMLR
