OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )
OȘTEÁN s. v. ostaș. (Sursa: Sinonime )
oșteán s. m., pl. oșténi (Sursa: Ortografic )
OȘTÉAN ~éni m. Persoană care face serviciul militar; ostaș; soldat. /oaste + suf. ~ean (Sursa: NODEX )
| oștean substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | oștean | oșteanul |
| plural | oșteni | oștenii |
| genitiv-dativ | singular | oștean | oșteanului |
| plural | oșteni | oștenilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
