Dex.Ro Mobile
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. (Sursa: DEX '98 )

OVAȚIONÁ vb. I. tr., intr. A manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau pentru ceva prin ovații; a aclama. [Pron. -ți-o-. / < fr. ovationner]. (Sursa: DN )

OVAȚIONÁ vb. tr., intr. a manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau ceva prin ovații; a aclama. (< fr. ovationner) (Sursa: MDN )

OVAȚIONÁ vb. v. aclama. (Sursa: Sinonime )

ovaționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez 1 sg. ovaționéz, 3 sg. și pl. ovaționeáză (Sursa: Ortografic )

A OVAȚIONÁ ~éz tranz. A primi cu ovații; a susține prin strigăte de aprobare; a aclama. [Sil. -ți-o-] /<fr. ovationner (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ovaționa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ovaționa ovaționare ovaționat ovaționând singular plural
ovaționea ovaționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ovaționez (să) ovaționez ovaționam ovaționai ovaționasem
a II-a (tu) ovaționezi (să) ovaționezi ovaționai ovaționași ovaționaseși
a III-a (el, ea) ovaționea (să) ovaționeze ovaționa ovaționă ovaționase
plural I (noi) ovaționăm (să) ovaționăm ovaționam ovaționarăm ovaționaserăm, ovaționasem*
a II-a (voi) ovaționați (să) ovaționați ovaționați ovaționarăți ovaționaserăți, ovaționaseți*
a III-a (ei, ele) ovaționea (să) ovaționeze ovaționau ovaționa ovaționaseră
* Formă nerecomandată