OTRĂVÍT2-Ă,otrăviți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă (1); care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă. 2. Care conține otravă (1); în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. 3. Fig. Supărat, amărât, înveninat. – V. otrăvi. (Sursa: DEX '98 )
OTRĂVIT1 s. n. (Rar) Otrăvire. – V. otrăvi. (Sursa: DEX '98 )
OTRĂVÍT adj. 1. înveninat, (înv. și reg.) topsicat. (Om ~ în urma mușcăturii unui șarpe.)2. into-xicat. (Om ~ într-un mediu nociv.) (Sursa: Sinonime )
OTRĂVÍT s. intoxicare, intoxicație, otrăvire. (Sursa: Sinonime )
