OTORÉE, otoree, s. f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, în cursul otitei. – Din fr. otorrhée. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OTORÉE f. Simptom al otitei constând în scurgerea de puroi din ureche. [Art. otoreea; G.-D. otoreei] /<fr. otorrhée (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OTORÉE s.f. Scurgere de lichid cefalo-rahidian sau de puroi din ureche. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. otorrhée, cf. gr. ous – ureche, rhein – a curge]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OTORÉE s. f. scurgere de puroi sau de serozitate din ureche. (< fr. otorrhée) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OTORÉE s. (MED.) (reg.) scurgere. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

otorée s. f., art. otoréea, g.-d. art. otoréei; pl. otorée (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard