OTOLÍT, otolite, s. n. (Anat.) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea v*********r sonore. – Din fr. otolithe. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OTOLÍT s.n. (Biol.) Numele unor mici grăunțe calcaroase care se găsesc în endolimfă și care, prin e*******a terminațiilor nervoase, determină echilibrul. [< fr. otolithe, cf. gr. ous – ureche, lithos – piatră]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OTOLÍT s. n. corpuscul calcaros din organul de echilibru (urechea internă) sau otocist, care transmite v********e sonore. (< fr. otolithe) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

otolít s. n., pl. otolíte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard