OTÉL,oteluri (otele), s. n. V. hotel. (Sursa: DEX '98 )
OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocĕlŭ. (Sursa: DEX '98 )
OTÉLs.n. v. hotel. (Sursa: DN )
OȚÉLE s. pl. v. amnar. (Sursa: Sinonime )
oțéle (ținte, mecanism al puștii) s. n. pl. (Sursa: Ortografic )
