OSTRACIZÁRE,ostracizări, s. f. Acțiunea de a ostraciza și rezultatul ei. – V. ostraciza. (Sursa: DEX '98 )
OSTRACIZÁREs.f. Acțiunea de a ostraciza și rezultatul ei; ostracism. [< ostraciza]. (Sursa: DN )
OSTRACIZÁRE s. v. surghiunire. (Sursa: Sinonime )
ostracizáre s. f., g.-d. art. ostracizării; pl. ostracizări (Sursa: Ortografic )
OSTRACIZÁ,ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser. (Sursa: DEX '98 )
A OSTRACIZÁ ~éztranz. 1) (persoane) A exclude din viața publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentație, considerând nedorit. / (Sursa: NODEX )
OSTRACIZÁvb. I. tr. A alunga pe cineva din viața publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser]. (Sursa: DN )
OSTRACIZÁvb. tr. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser) (Sursa: MDN )
OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni. (Sursa: Sinonime )
ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. și pl. ostracizeáză (Sursa: Ortografic )
