Dex ostoi, ostoi, definiţie ostoi, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati. (Sursa: DEX '98 )

OSTOÍ vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, îmblânzi, înceta, liniști, opri, potoli, sfârși, sta, tempera, termina, ușura. (Sursa: Sinonime )

ostói s.n. (reg.) liniștire, astâmpăr, potolire. (Sursa: DAR )

ostoí (ostoiésc, ostoít), vb. – A calma, a liniști. – Var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s. n. (odihnă, răgaz), deverbal contruit modern. (Sursa: DER )

ostoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiésc, imperf. 3 sg. ostoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ostoiáscă (Sursa: Ortografic )

OSTOIÁ vb. I v. ostoi. (Sursa: DEX '98 )

A OSTOÍ ~iésc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojati (Sursa: NODEX )

A SE OSTOÍ mă ~iésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de liniște; a căpăta (din nou) calmul; a se liniști; a se calma. 2) (despre acțiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări

ostoi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ostoi	ostoire	ostoit	ostoind	singular	plural
		(a) ostoi	ostoire	ostoit	ostoind	ostoiește	ostoiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ostoiesc	(să) ostoiesc	ostoiam	ostoii	ostoisem
	a II-a (tu)	ostoiești	(să) ostoiești	ostoiai	ostoiși	ostoiseși
	a III-a (el, ea)	ostoiește	(să) ostoiască	ostoia	ostoi	ostoise
plural	I (noi)	ostoim	(să) ostoim	ostoiam	ostoirăm	ostoiserăm, ostoisem*
	a II-a (voi)	ostoiți	(să) ostoiți	ostoiați	ostoirăți	ostoiserăți, ostoiseți*
	a III-a (ei, ele)	ostoiesc	(să) ostoiască	ostoiau	ostoiră	ostoiseră

* Formă nerecomandată

ostoia (1 -toi) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ostoia	ostoiere	ostoiat	ostoind	singular	plural
		(a) ostoia	ostoiere	ostoiat	ostoind	ostoaie	ostoiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ostoi	(să) ostoi	ostoiam	ostoiai	ostoiasem
	a II-a (tu)	ostoi	(să) ostoi	ostoiai	ostoiași	ostoiaseși
	a III-a (el, ea)	ostoaie	(să) ostoaie	ostoia	ostoie	ostoiase
plural	I (noi)	ostoiem	(să) ostoiem	ostoiam	ostoiarăm	ostoiaserăm, ostoiasem*
	a II-a (voi)	ostoiați	(să) ostoiați	ostoiați	ostoiarăți	ostoiaserăți, ostoiaseți*
	a III-a (ei, ele)	ostoaie	(să) ostoaie	ostoiau	ostoiară	ostoiaseră

* Formă nerecomandată