ostium
Caută
ÓSTIUM
s.n.
v.
ostie2
[în DN]. (
Sursa: DN
)
Copy to clipboard
ÓSTIUM
s. n.
1. (anat.) orificiu. ◊ orificiu care face să comunice între ele cele două auricule ale inimii. 2. deschidere asemănătoare gurii, la spongieri. (< lat., fr.
ostium
) (
Sursa: MDN
)
Copy to clipboard
ÓSTIUM
s. v.
por
. (
Sursa: Sinonime
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
ostium
substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
o
stium
o
stiumul
plural
o
stiumuri
o
stiumurile
genitiv-dativ
singular
o
stium
o
stiumului
plural
o
stiumuri
o
stiumurilor
vocativ
singular
—
plural
—
