OSTÍL, -Ă, ostili, -le, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva; dușmănos, vrăjmaș. – Din fr. hostile. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OSTÍL, -Ă adj. Care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos, dușman, vrăjmaș. [< fr. hostile, cf. lat. hostilis]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OSTÍL, -Ă adj. care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos. ◊ nefavorabil. (< fr. hostile, lat. hostilis) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OSTÍL adj. 1. v. dușmănos. 2. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. dușmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Ostil ≠ prietenos, neostil, prietenesc (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

ostíl adj. m., pl. ostíli; f. sg. ostílă, pl. ostíle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

OSTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă intenții agresive; caracterizat printr-o atitudine plină de ură; dușmănos; vrăjmaș. /<fr. hostile (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard