OSTEOPORÓZĂ, osteoporoze, s. f. Stare patologică caracterizată prin rarefierea oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéoporose. (Sursa: DEX '98 )
OSTEOPORÓZĂ s.f. (Biol.) Atrofie a masei osoase cu mărirea cavităților medulare. [< fr. ostéoporose, cf. gr. osteon – os, poros – por]. (Sursa: DN )
OSTEOPORÓZĂ s. f. rarefiere, fără decalcifiere, a țesutului osos, prin mărirea spațiilor medulare. (< fr. ostéoporose) (Sursa: MDN )
osteoporóză s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. osteoporózei; pl. osteoporóze (Sursa: Ortografic )
| osteoporoză substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | osteoporoză | osteoporoza |
| plural | osteoporoze | osteoporozele |
| genitiv-dativ | singular | osteoporoze | osteoporozei |
| plural | osteoporoze | osteoporozelor |
| vocativ | singular | osteoporoză, osteoporozo |
| plural | osteoporozelor |
