OSTEOGÉN, -Ă, osteogeni, -e, adj. Care produce țesut osos. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéogène. (Sursa: DEX '98 )
OSTEOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce un țesut osos. [< fr. ostéogène]. (Sursa: DN )
OSTEOGÉN, -Ă adj. care formează la formarea oaselor. (< fr. ostéogène) (Sursa: MDN )
osteogén adj. m. (sil. -te-o-), pl. osteogéni; f. sg. osteogénă, pl. osteogéne (Sursa: Ortografic )
| osteogen adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | osteogen | osteogenul | osteogenă | osteogena |
| plural | osteogeni | osteogenii | osteogene | osteogenele |
| genitiv-dativ | singular | osteogen | osteogenului | osteogene | osteogenei |
| plural | osteogeni | osteogenilor | osteogene | osteogenelor |
| vocativ | singular | osteogenule | osteogeno |
| plural | osteogenilor | osteogenelor |
