Dex ostentativ, ostentativ, definiţie ostentativ, dex.ro Mobile

A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva
A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare
A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva
A(-i) întoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a întoarce spatele (cuiva)
Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ
Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ
face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz

OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ. (Sursa: DEX '98 )

OSTENTATÍV, -Ă adj. Făcut cu ostentație; provocator; ostentatoriu. [Cf. germ. ostentativ, it. ostentativo, fr. ostentatif]. (Sursa: DN )

OSTENTATÍV ~ă (~i, ~e) Care manifestă ostentație; realizat cu ostentație; demonstrativ. /<it. ostentativo, germ. ostentativ (Sursa: NODEX )

ostentativ adjectiv		masculin		feminin
ostentativ adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ostentativ	ostentativul	ostentativă	ostentativa
nominativ-acuzativ	plural	ostentativi	ostentativii	ostentative	ostentativele
genitiv-dativ	singular	ostentativ	ostentativului	ostentative	ostentativei
genitiv-dativ	plural	ostentativi	ostentativilor	ostentative	ostentativelor
vocativ	singular	ostentativule		ostentativo
vocativ	plural	ostentativilor		ostentativelor