Dex ostăși, ostasi, definiţie ostăși, dex.ro Mobile

OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intraz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș. (Sursa: DEX '98 )

ostăși verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ostăși	ostășire	ostășit	ostășind	singular	plural
		(a) ostăși	ostășire	ostășit	ostășind	ostășește	ostășiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ostășesc	(să) ostășesc	ostășeam	ostășii	ostășisem
	a II-a (tu)	ostășești	(să) ostășești	ostășeai	ostășiși	ostășiseși
	a III-a (el, ea)	ostășește	(să) ostășească	ostășea	ostăși	ostășise
plural	I (noi)	ostășim	(să) ostășim	ostășeam	ostășirăm	ostășiserăm, ostășisem*
	a II-a (voi)	ostășiți	(să) ostășiți	ostășeați	ostășirăți	ostășiserăți, ostășiseți*
	a III-a (ei, ele)	ostășesc	(să) ostășească	ostășeau	ostășiră	ostășiseră

* Formă nerecomandată