(A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi
(A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit
(A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalți; (a fi) cu rost, așezat, cu o viață chibzuită
(A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost
(A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală
(E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt
(Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant
A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie
A (nu) ști rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața
A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oiștea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie
A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri
A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli
A aduce (pe cineva) la viață = a face (pe cineva) să-și recapete cunoștința, sănătatea; a însănătoși
A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat
A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise
A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi
A avea igrasie la cap (sau la mansardă) = a fi prost, zăpăcit sau nebun
A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit
A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost
A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba
A bate ulițile = a umbla fără rost, haimana; a hoinări
A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială
A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion
A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti
A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind)
A da din mâini (și din picioare) = a face eforturi pentru obținerea unui lucru, a se strădui, a-și da osteneala
A duce casă rea (cu cineva) = a nu se înțelege, a trăi prost (cu cineva)
A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta
A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor
A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva
A face pe prostul = a simula prostia
A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult
A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă = a nu mai juca un rol de seamă, a fi înlăturat dintr-un post de răspundere
A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare
A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost
A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat
A fi mort fără (sau după) cineva sau ceva = a nu putea trăi fără cineva sau ceva, a fi îndrăgostit de cineva sau de ceva; a ține mult la cineva sau la ceva
A fi rost de ceva = a întrevedea posibilitatea de a găsi ceva
A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo
A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost
A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine să fie
A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; a fi îndrăgostit
A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste)
A i se aprinde (cuiva) călcâiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva)
A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; b) a fi zorit, nerăbdător
A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit; b) a fi zorit, nerăbdător
A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva)
A lua (cuiva) maul = a) a ameți; a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic
A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală
