OSPĂTÁ,ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare. (Sursa: DEX '98 )
OSPĂTÁT s. n. (Rar) Faptul de a (se) ospăta; ospătare. ◊ Expr. A se așeza (sau a se pune) pe ospătat = a mânca cu lăcomie. – V. ospăta. (Sursa: DEX '98 )
A OSPĂTÁ ~éz 1. tranz. (persoane) 1) A trata cu mâncare și băutură (din belșug). 2) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belșug); a servi; a trata. ~ cu cireșe. 2.intranz. pop. v.A SE OSPĂTA. /<lat. hospitare (Sursa: NODEX )
A SE OSPĂTÁ mă ~ézintranz. 1) A sta la masă; a mânca. 2) A consuma timpul bând și mâncând. /<lat. hospitare (Sursa: NODEX )
OSPĂTÁ vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mâncare și băutură.) (Sursa: Sinonime )
OSPĂTÁ vb. v. benchetui, chefui, mânca, petrece, prăznui. (Sursa: Sinonime )
OSPĂTÁT adj. v. mâncat, sătul, săturat. (Sursa: Sinonime )
ospătá vb., ind. prez. 1 sg. ospătéz, 3 sg. și pl. ospăteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ospătéze (Sursa: Ortografic )
