(A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav
(A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe
(A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite
A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate
A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții
A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții
A fi rupt din Soare = a fi deosebit de frumos
A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună
A ieși din comun = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit, deosebit de ceilalți
A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste
A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seama de valoarea, situația etc. lor deosebită
A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit
A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme)
A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva
A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul
A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită
A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită
A ține (pe cineva sau ceva) în evidență = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atenție deosebită
A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării
A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva
Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită)
Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi
Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada
Cu prisosință = din belșug, din plin; în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit
La zile mari = la ocazii deosebite; rar de tot, în mod excepțional
Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi
Pe ales(e) = deosebit, special
Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite
Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit
Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă
a face opinie separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate); a-și exprima o părere contrară părerii majorității
fără excepție = fără deosebire
În special = mai ales, îndeosebi; în mod particular, în speță
În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de mari, cu amploare
OSEBÍ,osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti. (Sursa: DEX '98 )
OSÉBI adv. v. deoparte, izolat, retras, separat. (Sursa: Sinonime )
OSEBÍ vb. v. deosebi, desluși, despărți, diferenția, discerne, discrimina, distinge, izola, separa. (Sursa: Sinonime )
osébi adv. – În locuțiunea în deosebi: în mod special, mai ales. Sl. osobi „aparte” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231). – Der. osebi (var. usebi), vb. (a separa, a despărți), din sl. osebiti se „a trăi singur, retras”; deosebi, vb. (a separa, a distinge; refl., a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adv. (înv., aparte, afară de). (Sursa: DER )
osebí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 sg. și pl. osebeáscă (Sursa: Ortografic )
